Oameni, Evenimente, Povesti, Ghid

Cum e când ajungi în Rai?

1.11K 0

V-ați întrebat vreodată ce e Raiul? “Cică atunci când mori nici măcar nu ştii că ai murit! Simţi ca şi cum brusc totul e… cum trebuie, în viaţă. De parcă toate s-au aşezat la locul lor şi mergi mai departe.”

Replica, desprinsă din finalul piesei “The Night Alive” descrie perfect ce se întâmplă în spectacolul lui Cristi Juncu de la teatrul Toma Caragiu din Ploiești – te uiți, râzi, simți câteva lacrimi în coltul ochiului și brusc, fără să-ți dai seama cum s-a întâmplat asta, constați că ai ajuns undeva unde toate lucrurile sunt cum trebuie. Ești pe scenă, iar actorii, într-o complicitate minunată cu regizorul și scenograful,  te-au făcut să uiți de tot ce se întâmplă cum nu trebuie afară, de parcă ai fi murit și ai fi ajuns în Rai, unde mai sunteți doar voi, tu și personajele lui Conor McPherson.

Foto: Maria Ștefănescu www.teatruploiesti.ro

Unde mai pui că nici nu știi  pe cine să dai vina pentru asta. Ori cui să-i mulțumești! Textul este, fără îndoială, generos, așa că nu-l poți tăia de pe lista nominalizaților  pe dramaturgul irlandez  care ne spune povestea unor suflete rătăcite din generații diferite.

Regizorul  este, la rândul său, la fel de vinovat, întrucât a ales a ales un astfel de text și a izbutit să plămădească un spectacol în care tu, spectatorul, te simți solidar 100% cu temerile și emoțiile personajelor, mai ales că stai pe aceeași scenă cu ele, atât de aproape că ai putea chiar să-i șoptești la ureche lui Tommy să nu se mai aprindă așa de ușor, ai putea-o încuraja pe Emma să-și depășească neîncrederea în toți, ba chiar ai putea întinde mâna să-l mângâi pe Doc. Un Doc care, deși e dizabilitat fără să pară si medicii i-au spus că  “o să fie mereu, mereu, cu cinci, zece minute, în urma oricui al’cuiva”, este, am senzația, primul dintre ei ajuns în Rai, de unde se întoarce să le spună și celorlalți cum stă treaba pe acolo. Este de altfel de-a dreptul fascinant cum jucându-l pe Doc, un adult cu minte de copil, Ioan Coman dă proba indubitabilă a maturității sale artistice, construind impecabil acest rol pe cât de generos, pe atât de complex, care va rămâne, nu am dubii pe această temă, una dintre creațiile reper ale evolutiei sale actoricești.

Foto: Maria Ștefănescu www.teatruploiesti.ro

Nu se mai lasă mai prejos nici Ada Simionică, jucând-o pe Aimee, o tânără dezorientată, care pare să fi renunțat la orice ideal pe care îl va fi nutrit cândva, și Bogdan Farcaș, care îl interpretează pe Tommy, întruchiparea perfectă a idealului hipiot de libertate, în sensul unei nelimitate iresponsabilități, contrazisă totuși de grija pe care le-o portă, cum știe el și fără să o admită vreun moment, celorlalți.

La rândul lor, unchiul Maurice – jucat de Paul Chiribuță -, devenit din viață o umbră a altor vremuri, în care lucrurile erau chiar dacă nu neapărat cum trebuie, dar, fără dubii, mai simple decât azi, și Kenneth – interpretat de Andrei Radu, în anumite momente de o expresivitate ce nu poate trece neremarcată – contribuie la succesul unui spectacol care merită atenția publicului de toate vârstele, un spectacol cu care teatrul din Ploiești se poate mândri fără rezerve. Cu astfel de piese în repertoriu, nu e nevoie să te duci până în Rai ca să știi că lucrurile sunt așa cum trebuie, toate s-au aşezat la locul lor și poți merge liniștit mai departe pentru că ești pe drumul cel bun!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.