Oameni, Evenimente, Povesti, Ghid

Lansare de carte la Biblioteca Măneciu-Ungureni

98 0

Biblioteca din localitatea prahoveană Măneciu-Ungureni a găzduit în acest weekend, în cadrul sedinței 651 a Cenaclului Amurg Sentimental, lansarea volumului ,,Poemele iubirilor nesfârșite” semnat de Diana Barbu.

Versurile sale situate între modern și tradițional reprezintă permanenta căutare a împlinirii sufletești prin iubire. Iubirea este văzută ca un ideal intangibil, sursă de dezamăgiri atunci când iubirile sunt neterminate (,,Cu-altfel de lacrimi plâng iubiri neterminate/ Sau lacrimi de cuvinte bătute-n nestemate” – poezia ,,Iubiri pierdute”, ,,de dorul tău mă prăpădesc/ și mintea mi-am pierdut de mult.” – poezia ,,Tragicomică”). Cuprinsă de disperare poeta își îndreaptă ochii către cer, către divinitate, așteptând de acolo răspunsuri (,,Iubiri condamnate, iubiri nevisate/ De ce mi le dai, Doamne, doar mie/ pe toate?” – poezia ,,Interogație”).

Una dintre poeziile care atrag atenția prin mesajul transmis, acela de a avea curajul de a-ți manifesta sentimentele fără a fi sigur că ești acceptat de celălalt, este poezia ,,Două cuvinte” (,,și totuși să spui ,,Te iubesc”, /pentru că nu ai de ales/ și astfel/ nu te-ai mai recunoaște/ în oglindă.”) În poezia ,,Autoportret”, poeta își face o analiză a propriului Eu (,,cum să mă iubească vreunul/ când eu sunt și femeie și înger/ și drac și poet?”).

Una din formele de iubire care aduce alinare este arta după cum observăm în poezia ,,Mirabila” (,,Iubirea mea, tu ești la fel…/ Oricâte chipuri ai avea/ Te caut și într-un penel/ Și-n cursul muzicii spre stea.”) Deși iubirile s-au spulberat (,,Iubirile, atâtea câte au fost/ S-au risipit în vânt fără vreun rost,” – poezia ,,Testamentară”), ele sunt motorul vieții în viziunea poetei (,,Merg mai departe – până în cer,/ iubirile mele nu mă lasă să pier.” – poezia ,, Hotărâre”, ,,Mai dați-mi doar o zi…/ și ziua cât un an… și anul cât un secol, să pot trăi avan./ N-am scuturat destul polenul fericirii/ N-am învățat nici alfabetul cel sacru, al iubirii,” – poezia ,,Invocație”). În poezia ,,Diamantul solitar” se remarcă tristețea omului idealist, în căutarea perfecțiunii, a deschizătorului de drumuri, care adesea nu este înțeles de ceilalți și rămâne însingurat (,,Ea nu mergea cu turma,/ ea nu căuta urma,/ Ci încerca să deschidă drumuri noi/ Chiar dacă știa că mai apoi/ Va rămâne cu sufletul pustiit/ Și ochii goi.”) Iubirea este atotputernică și nu scapă nimeni de ea, spune poeta Diana Barbu în poezia ,,Atotputernică” (,,Habar n-aveți ce regină e ea/ Și cum nu veți scăpa.”) Acesta pare să fie mesajul central al versurilor poetei Diana Barbu, acela că omul este supus legilor iubirii cu bucuriile și suferințele pe care le aduce trăirea acestui sentiment.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.